Scurte de luni (sună aiurea, dar na…)

By TyB

Am citit un lucru foarte tare pe blogul Cristinei. Sună cam aşa:

Stiti genul ala de persoane care trag de tine si incearca sa te faca, cel putin in aparanta, mai bun si mai demn de prietenia lor? Dar nu-si dau seama ca, in cursul unui efort de altfel inutil de genul asta, poti ajunge sa te schimbi intr-atat de dramatic incat sa nu mai fii cel de care s-au legat initial.

.

Deci cred că 20 de degete pe care le am ar fi puţie pentru a enumera persoanele care vor să mă influenţeze în felul ăsta. Iar eu nu vreau să mă schimb decât în mai bine. Şi numai eu ştiu ce mi-e mai bine.

Cel mai trist lucru e însă că există persoane de care eu m-am ataşat foarte mult, iar ei vor să facă asta cu mine. Am înghiţit mult de la ei şi mai mult ca sigur că o să mai înghit. De ce? Pentru că îmi pasă de ei. Nu pot să trec cu vederea că ei vor să mă facă aparent, APARENT, o persoană mai bună, dar nici nu vreau să îi ţin departe de mine. E greu de explicat, dar cine vrea înţelege (sper…).

Azi am avut o zi destul de lungă. Şi nu s-a terminat încă. Am citit şi pe blogul Inkăi (îmi cer scuze încă o dată de la ea [ştie ea pentru ce]) despre bloggerii neîntregi (ăia fără blogroll).

Ieri am citit încă una bună şi pe blogul lui Lilişor despre o crimă, să zic aşa, haioasă (sunt foarte sarcastic de o vreme, dintr-un singur motiv, dar acel motiv este prea greu pentru foile acestea virtuale).

Cam atât despre mine. Nu prea multe. A ba da! Urmează să înregistrez încă o melodie. E total inedită şi diferită de cele anterioare.

Cheers!