By TyB
Ca sa ma tin de obiceiul meu va fac pofta si astazi de ceva foarte buuuun! (astazi postez mai repede sa aveti timp sa mergeti sa cumparati). E vorba de un preparat alimentar care nu poate fi inlocuit. E unic prin proprietatiile sale: plina de biscuiti si cacao. Se numeste: marele si grandiosul Salam de Biscuiti!!! Bine amu… erua mai multe, dar am mancat cateva inainte sa fac poza
)…
pofta deasa tuturor!

By TyB

Un avion cu 47 de pasageri la bord şi patru membri ai echipajului, care anunţase probleme la una din roţi, a aterizat la Timişoara la ora 09.44. Pasagerii au ajuns la sol în siguranţă şi nu a fost nevoie de intervenţia echipajelor de ambulanţă şi pompieri. Avionul anunţase turnul de control că are probleme cu trenul de aterizare. Avionul tip Saab 2000 aparţine companiei Carpatair, venea de la Chişinău şi urma să aterizeze la Timişoara la ora 08.05. La faţa locului erau pregătite mai multe ambulanţe şi maşini de pompieri, iar piloţii solicitaseră ca pe pista de aterizare fie acoperită spumă ignifugă pentru evitarea unui incendiu. Procedura de zbor în astfel de situaţii prevede că avionul trebuie să rămână în aer până la epuizarea combustibilului, după care va ateriza pe burtă, în încercarea de a debloca roţile. Nu a fost exclusă nici varianta unei aterizări pe iarbă, lângă pistă.
Nicolae Petrov, directorul companiei Carpatair, a declarat că probleme au existat doar la roata de bot, situată aproximativ sub carlinga piloţilor. Aterizarea a fost una dificilă, dar aeronava nu a fost avariată. Petrov a adăugat că nu cunoaşte încă exact data la care s-a efectuat ultima inspecţie de bază a aeronavei, dar că aceasta nu a fost efectuată recent.
Pe aeroportul din Timişoara a fost declarată stare de urgenţă.
La ora 12, Aeroportul din Timişoara a fost redeschis, iar cursele şi-au reluat programul. În total, din pricina incidentului aviatic, 12 curse care trebuiau să aterizeze sau să decoleze dimineaţa au fost afectate.
Surse: http://www.jurnalul.ro si http://www.agenda.ro
By TyB
Da! Stiti bine cei care ma cititi ca am blogul acesta de o saptamana si ceva. Dar, in pofida faptului ca nu e nu stiu cat de veche domeniul, apare pe locul al III-lea atunci cand cauti “oraselul” pe google si numai datorita voua. Voi ma ajutati in fiecare zi cu un click (doua-trei). Cu acest articol vreau sa va multumesc foarte mult pentru ajutoarele voastre.
Astept cu nerabdare sa imi scrieti ce ati vrea sa mai vedeti pe blogul acesta. Accept orice idee (in limita bunului simt si a tampeniei umoroase) si va doresc o zi minunata!
By TyB
Cand ati simtit ultima data dorinta nepotolita de a manca ciocolata? Cand ati simtit ultima data cum moleculele de feniletilamina si teobromina aluneca incet spre stomac? Cand ati simtit ultima data combinatia perfecta dintre dulce si amar (de exemplu o ciocolata cu lamaie)? Cand ati vrut sa mancati ceva dulce, dar nu ati stiut ce de aceea ati recurs la soutia cea mai simpla: ciocolata?
Nu stiu, si nici nu ma intereseaza
.
Nu demult am foat intrebat daca vreau sa mananc ceva dulce. Am zis ca vreau, dar nu am specificat ce. Totusi, am fost surprins de una dintre cele mai bune ciocolati din care am mancat vreodata: Schogetten. O tabla intreaga de rai (taiat in bucatele, nefiing nevoit sa rup eu). Delicios!
By TyB
Leapsa de mai jos a fost preluata de la Small Wonders. Deci, 6 lucruri ce ma fac sa zambesc.
- Zambetul altora – e chiar foarte interesant cand mergi pe srada si vezi oameni zambind din diferite motive. Cand vad acest zambet nu ma pot opri sa nu-l urmaresc.
- Privirea celor dragi – cand ma uit in ochii unui prieten si vad ceva, vad acel ceva pentru ce il iubesc, zambesc si gata. E ceva ce nu pot sa desciu din ce motiv se intampla.
- succesele celor din jur – despre asta nu trebuie sa spun nimic. Vine din reflex.
- Mihaela – o singura data i-am auzit vocea, dar mi-a placut sa vorbesc cu o alta bloggerita la 500+ km de mine. Cand imi amintesc de replica ei: “Deco, foarte tare!”… nu pot sa nu zambesc. Sorin. Nu cumva sa o lasi de langa tine ca ar fi mare pacat.
- Inka – mereu imi aduc aminte de cuvintele ei “iti raman dator”… pentru ce nu stiu, ca nu i-am facut nimic deosebit. Dar ma face sa zambesc. Chiar si in momentul de fata zambesc.
- Amintirile placute – orice amintire placuta imi aduce zambet pe buze. Cateva dintre acestea: primul cadou primit (viata), rolul meu de bucatar intr-o piesa la gradinita, cand am picat prima data cu patinele, cand am primit primul telefon mobil, cand am construit prima mea casuta din lemn intr-un pom, cand am dansat pentru prima data (si nu singur si cu o partenera), cand mi-am cunoscut dirigintele si colegii (blogrollul de mai jos), cand am cunoscut multe adevaruri din Biblie, cand am scis primul post pe blog, cand am primit primul meu aparat digital, cand am putut da un raspuns la vre-o intrebare la gineva (asta e deja prea general) si lista ar mai continua, dar vreau sa scriu inca un articol.PS: BTW! in curand voi incepe un serial de articole intitualt: Amintiri din liceu. Nu o sa cititi nu stiu eu ce aventuri, dar sper ca o sa va placa.
PPS: zambesc si pentru ca in felul meu de a fi este programat zambetul
By TyB
Neaua ninge
Si m-atinge
…………………
Feel the snow on your skin
No one else can feel it for you
Only you can let it in
No one else, no one else
…………………
I’m singing in the snow
Just singing in the snow
What a glorious feeling
I’m happy again
…………………
Snowflakes keep falling on my head
And just like the guy whose feet are too big for his bed
Nothing seems to fit
Snowflakes keep falling on my head, they keep falling
………………….
I see trees of white
Clouds of gray
I see them right
In every place
………………….
But if the snow must fall
If i lose it all
If the world comes down and takes my soul.
Cred ca v-ati saturat deja de zapada. Ei bine, vremea de afara ne aduce aminte de Ice Age 2 (in sfarsit) – the Meltdown.
Sa aveti o zi minunata
By TyB
Acum 5-6 ani am inceput sa-mi administrez doze mici de drog. In timp a crescut doza cu mult. Dar de ceva timp a scauzt la 0. Cred ca incep sa intru in stare de sevraj. Nu am stare si liniste. Nu pot sa ma concentrez la nimic. Imi sta gandul numai la drog. Mi se misca degetele fara sa vreau. Imi inchid ochii si visez lucruri ce nu pot fi realizate. Ma uit pe raft si vad saraca orga care, dupa atata timp, s-a gandit ca nu vrea sa o mai folosesc. De o saptamana nu am mai cantat la orga. Nu mai pot sa compun melodii (desi as avea inspiratie).
Dar ce sa fac. Viata-i cruda cu mine si s-a hotarat ca eu sa nu imi pot cumpara alta orga. M-am uitat urat si i-am raspuns vietii (pe un ton sarcastic, rau): “Nu-i Bai! Iti arat eu ca pot si fara!”. Si, chiar daca pe moment nu am crezut 100% ca voi putea, intr-adevar reusesc.
De cateva zile imi folosesc corzile vocale mai mult, si astfel ma simt putin mai recompensat. Vocea mi-o pot folosi oriunde, oricand (din acest punct de vedere este mai comoda decat o orga).
Acum plec de acasa. Astept ziua de maine… poate se schimba ceva. Nu stiu.
O zi faina sa aveti toti