Cu aceste cuvinte as caracteriza ultimele doua zile (mai precis seri care s-au prelungit in nopti) petrecute de mine in doua locuri total deosebite pentru persoana mea.
Joi seara. Ora 9:30. Eram in fata unei incercari. Colega mea de lucru m-a invitat la clubul Joy deoarece in fiecare joi este karaoke. Desigur, nu am putut sa-mi ascund dorintele, si m-am inscris si eu sa cant doua melodii. Eram foarte entuziasmat deoarece era sa cant doua melodii super tari (tari pentru foaita mea, desigur [artist]): Natasha Bedingfield – Unwritten si Ronan Keating – Nothing at all. Trece timpul. E 11:30 si inca nimic. Pe un ecran LCD atarnat la o inaltime medie, tinerii puteau viziona secvente din “Cele mai murdare Joburi” de pe Discovery channel. Nu era o priveliste apetisanta, deci mai bine am comandat un Shweppes. Ora 12:30 – tot nimic. Stateam pe scaunuri ca fraierii. Muzica la maxim; imi tremurau timpanele la o amplitudine mai mult de 3 microni (asta se cheama exagerare), asa ca trebuia sa ies. Aerul era curat afara, nu ca in club. Nu puteai sa vezi numai la doi metri de fumul de tigara (de fapt din cauza asta nu mi-a placut deloc sa fiu acolo). 12:40 am plecat. M-am saturat sa astept.
Vineri seara. Destinatia noastra (al meu si al celui mai bun prieten de-al meu, Oscar)  a fost clubul, cafeneaua sau nici nu mai stiu cum sa-l numesc, Louis Armstrong. La ora noua (si ceva deoarece am intarziat [ca la aproape fiecare ora de informatica]), inca nu a inceput spectacolul. Am facut o plimbarica pana la capatul strazii principale si inapoi, iar dupa aceea , pe la 10 fara 20, am ocupat o masa aproape de muzicieni. A! Apropo! De aceea ne-am dus exact vineri si exact in L.A. deoarece a fost muzica live (genul nostru preferat – Jazzzzzzzzzzzz). A fost fabulos si fantastic. Baietii cred ca au avut o experienta de mai multi ani. 
Inca ceva! Meniul! Amandoi am baut cate un Blue Monday si am mancat o inghetata. Despre Blue Monday nu prea am ce zice doar ca a fost putin ciudat pentru mine (poate din cauza ca nu sunt obisnuit ca vodca si curaqao albastru ). De vede in poza de mai sus despre ce este vorba. 
Acum, cu un prieten de-al meu, Attila, ne pregatim sa facem un experiment la care ne ajuta si curentul electric. De apt cred ca are rolul principal. Voi posta inregistrarea maine sau poimaine. (Daca nu mor ).

Da! Chiar asa e! M-am indragostit de noua mea “distractie” de zi cu zi. Avand in fata o micuta de 650 kg, care e in stare sa faca orice-i spun, fiecare zi trece cu o placere la puterea a doua langa routerul nou al firmei la care lucrez. Desi eu o numesc doar Routy, e vorba de un “monstru” care stie sa taie, sa graveze, sa modeleze in 3D si mai multe.

Avem ceva de genu ce se vede in poza. A fost adusa direct din orient, avand dimensiunile de 2700 x 1400, din care spatiu de lucru e de 2400 x 1200. 

Taie/modeleaza orice, desigur daca sunt atasate piesele necesare: lemn, metal, plexid, KöMA si altele cu denumiri si mai si .

Poze (si chiar inregistrari), despre lucrarile facute de mine, vor aparea in curand. 

In ultimele trei zile, mai precis doua fara asta, nu prea am scris pe blog deoarece am fost plecat din judet. Ca in fiecare vara am fost la Negresti Oas pentru a participa la un congres. A fost super misto, mai ales pentru ca am reusit sa-mi fac prieteni noi.

O sa povestesc foarte mult despre ce ganduri am avut in timp ce mergeam spre Sighetu Maramtiei la un prieten doar ca auma nu am timp. Nu demult am sosit si trebuie sa-mi despachetez lucrurile. 

Fiti pe faza sa vedeti. Va incitant (pentru cei care au putin interes spre acei oameni care-i inconjoara). Articolele urmatoare vor cuprinde si cateva albumuri de fotografii.